Alexandru Ciucurencu (1903 – 1977), Natură statică cu vase şi flori

Una din importantele prezenţe artistice la Baia Mare a fost şi cea lui Alexandru Ciucurencu. Format la Şcoala de Arte Frumoase din București (1921 – 1928), unde i-a avut ca profesori pe George Demetrescu Mirea şi pe Camil Ressu. S-a remarcat încă din acea perioadă prin renunţarea la efectul de clar-obscur a lui Ressu şi prin conturul negru în pastă. După ce a lucrat un timp cu grupul de artişti de la Baia Mare, a studiat la Academia Julian din Paris şi în atelierul lui André Lhote. În 1948, a devenit profesor, apoi la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti.

Ciucurencu a fost unul din cei mai mari colorişti, evoluând spre o paletă rafinată şi pastelată, un desen concis și compoziţii care tind spre geometrizare. A pictat mai ales naturi moarte, nuduri şi peisaje, care se remarcă prin preocuparea artistului pentru armonie cromatică. După 1944 Ciucurencu şi-a schimbat tematica, pictând compoziţii cu subiecte istorice sau sociale, peisaje industriale, dar şi portrete ale unor personalităţi culturale sau portrete de muncitori.

Alexandru Ciucurencu Natura statica cu vase si floriAlexandru Ciucurencu – Natură statică cu vase şi flori
Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Importanţa personalităţii lui Ciucurencu în arta românească este definită, pe de o parte de valoarea artistică a operei sale, iar pe de altă parte de influenţa sa ca dascăl asupra numeroşilor săi discipoli. Nu putem sa nu ne gândim la similitudini, punându-l în aceleaşi tip de personaj: artist-dascăl alături de importante figuri ale fenomenului artistic băimărean (nu puţine la număr) precum Simon Hollósy sau János Thorma.

Percepţia, în plan general naţional, asupra lui Alexandru Ciucurencu se face şi prin complementaritate cu un alt mare artist şi dascăl: Corneliu Baba, tocmai pentru uriaşa lor influenţă asupra picturii româneşti din ce-a de-a doua jumătate a secolului trecut, pentru numeroşii lor discipoli şi imitatori (ciucurencişti şi babişti).

Dacă ar fi să identificăm o paralelă între cei Ciucurencu şi Baba aceasta are trăsăturile unei complementarităţi în valenţele: liric – dramatic; culoare – desen; sinteză – expresivitate; diurn – nocturn; static – dinamic; raţional – iraţional; luminiş – tăiuire; structură – imagine; logos – taină; echilibru – labilitate; formă – deformare; unitate – sciziune; încremenire – destrămare; docmatic – mistic; nealterare – alterare; caracter – personalitate; ordine – rebeliune; clasicism – manierism; ş.a.m.d.

Impactul asupra picturii de la Baia Mare s-a răsfrânt în mod direct prin contribuţia sa la diversificarea formelor de expresie din Centrul Artistic Baia Mare.

lucrarea lunii octombrie 2013Lucrarea lunii octombrie 2013

Lucrarea din 1941 Natură statică cu vase şi flori este elocventă pentru exemplificarea formulei stilistice adoptate de artist în acea perioadă. Pictorul renunţă în mod voit la perspectiva spaţială a imaginii, eliminând umbra de orice fel, simplificând formele şi esenţializând linia. Astfel, pictorul revendică rădăcini ale picturii naţionale în arta religioasă (bizantină). Linia capătă are un rol major în redarea caracterului materialităţilor: moale – linie liberă, inconstantă şi întreruptă (la flori); tare – linie constantă, precisă (la masă, carte şi vase). Linia este şi osatura pe care pictorul îşi sprijină şi îşi energizează rafinatele contraste cromatice.

Faţă de sobrietatea rădăcinilor bizantine şi a austerităţii formelor aplatizate la nivelul de percepţie al suprafeţei picturale, pictorul contrapune o atmosferă vioaie prin tonurile pastelate şi optimiste, dar şi prin diagonala ascendentă a florilor de un alb albăstrui rafinat al căror parcurs optic ne impun un accent vermilion, potenţat de pasajul roz, la intersecţia unui alt scurt traseu ascendent (spre dreapta). Ca şi o concluzie a parcursului liniilor de forţă, un puternic contrast valoric între flori şi carte ne pun în faţa lecturii unei pledoarii pentru dialogul dintre senzorial şi raţional. Un echilibru al maselor este redat in limitele unei sinteze plastice de un rafinament cromatic a cărui structură nu evadează în cubismul al cărei lecţii este însuşită cu prudenţă de către Ciucurencu. O compoziţie elaborată, intimă, ca întotdeauna la acest artist, o pictură de un calm şi un farmec irezistibil. Ceea ce ni se transmite este o emoţie controlată şi filtrată prin sensibilitatea artistului, motivele sale rămânând în limitele pretextului.

Alexandru Ciucurencu a fost unul din numeroşii artişti români importanţi, care alături de mulţi alţii au intrat în conştiinţa transnaţional istorică a Centrului Artistic Baia Mare.

Dr. Dorel Topan

This entry was posted in lucrarea lunii 2013 and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *