Dan Băjenaru (1900-1988) – Panoramă băimăreană (1926 ?)

Pictorul Dan Băjenaru s-a născut la Piteşti în 11 mai 1900 şi a trăit până în 25 mai 1988, când s-a stins din viață la Bucureşti. A făcut parte dintr-o familie cu înclinaţii artistice, tatăl său (Ion Băjenaru) fiind un tenor român din perioada de început a operei în România.

Formarea artistică a început-o la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, sub îndrumarea pictorilor G. D. Mirea şi Costin Petrescu. Din 1927 şi-a continuat studiile la Academia Julian şi Ranson din Paris, iar ca bursier al Ministerului Cultelor şi Artei, a studiat la Şcoala Română de la Fontenay aux Roses. Tot ca bursier a lucrat şi la Baia Mare, în verile anilor 1919, 1920, 1922, 1924, 1925 şi 1926.

Debutul artistic s-a petrecut la Paris, cu o expoziție personală în 1926. Tot aici, în 1927, a expus la Salonul de Toamnă şi în 1937 la Expoziţia Universală. În ţară a expus cu regularitate din 1929, la Salonul Oficial, iar în perioada 1930-1940 a participat la expoziţiile Tinerimii Artistice şi la cele organizate de Grupul Nostru.

De-a lungul carierei sale artistice, Dan Băjenaru a avut numeroase participări expoziţionale, atât în ţară cât şi în străinătate. În anul 1975 i s-a organizat o expoziţie retrospectivă la Bucureşti.

A obţinut mai multe premii la participările sale la Salonul Oficial, iar în 1937 a fost distins cu Medalia de argint la Expoziţia Universală de la Paris.

Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» deţine în colecţiile sale câteva lucrări semnate Dan Băjenaru, dintre care ultima achiziţie poartă titlul Panoramă băimăreană şi este realizată la Baia Mare, probabil în anul 1926.

În momentul zămislirii acestei opere, chiar dacă pictorul se afla la puţin timp după terminarea Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti, principiile academiste promovate în şcoală nu l-au influenţat în mod hotărâtor pe tânărul pictor dornic să experimenteze, demersul său pictural etalat în această reprezentare are ca rezultat o imagine plastică modernă pentru acea vreme, ce aduce mai mult cu stilistica picturii de sorginte postimpresionistă, ca rezultat al continuării şi dezvoltării traseului evolutiv deschis de impresionismul românesc.

Lucrarea lunii iulie 2016 Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»
Lucrarea lunii iulie 2016 Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Imaginea tabloului prezintă un peisaj, în al cărui fundal se distinge o aglomerare de construcţii citadine în amestec alternativ cu zone de vegetaţie, peisaj care devine băimărean prin sublinierea, scoaterea în evidenţă prin contrast valoric a unui element imagistic uşor recognoscibil şi des folosit de pictorii care au lucrat la Baia Mare, «Turnul Ştefan».

 

Cadrul natural, ales cu inspiraţie de pictor, decupează peisajul şi generează un spaţiu plastic cu o structură compoziţională deschisă pe toate laturile tabloului. Din punct de vedere al mişcării, direcţiile fundamentale care alcătuiesc osatura structurii compoziţionale sunt două; orizontala desenată de grupul cvasicompact al clădirilor şi verticala turnului, care sunt definitorii pentru preponderenţa caracterului static al ansamblului compoziţional, chiar dacă imaginea tabloului mai este brăzdată şi de câteva curbe, oblice şi linii frânte, care dinamizează spaţiul plastic în interiorul lui, dar acestea nu au puterea de a schimba fundamental structura mişcării compoziţiei.

Spaţiul pictural este tratat unitar, în cheie modernă, în deplină armonie cromatică şi valorică, fără să folosească contraste exacerbate. Efectul vizual, aparent de altfel, este aplatizarea reprezentării adâncimii spaţiului. Conştient de acest aspect, Dan Băjenaru nu renunţă la tridimensionalitate şi reuşeşte să realizeze perspectivarea spaţiului prin redarea succesivă a maselor compoziţionale constituite în cel puțin şase planuri orizontale care sunt amplasate de jos în sus, unul în spatele celuilalt. Posibilitatea dispunerii acestor planuri este facilitată de reprezentarea imaginii plasice într-o desfăşurare pe orizontală care este definitorie şi fundamentală pentru structurarea compoziţiei.

În mod particular, „lectura” picturii începe din partea dreapta-jos a spaţiului plastic, pe direcţiile curbe şi convergente care desenează malurile Săsarului şi ne conduc privirile spre primul centru de interes al compoziţiei, reprezentat de arborele situat pe malul apei în partea stângă a tabloului.  De aici, sensul de citire rămâne tot ascendent, dar îşi schimbă direcţia şi continuă de la stânga spre dreapta până la principalul centru de interes al spaţiului plastic, care este Turnul Ştefan, element definitoriu pentru topografia locului. Pictorul simte „greutatea” creată în partea stângă a tabloului şi pentru a echilibra ansamblul compoziţional, creează un al treilea centru de interes în partea dreapta-sus, unde este redată coroana unui copac ce este pictată, prin excepţie, într-un verde foarte închis care provoacă prin contrast valoric o contragreutate care aduce echilibrul necesar spaţiului plastic.

Dan Bajenaru
Dan Băjenaru (1900-1988) – Panoramă băimăreană (1926 ?)

Cromatica lucrării este construită pe o schemă a dublelor complementare (roşu-verde şi albastru-oranj), în care verdele este dominant, fiind prezent pe suprafeţe mai întinse şi în multiple variante de nuanţări şi grizări. Celelalte trei componente cromatice sunt prezente pe suprafeţe mai restrânse, dar chiar şi aşa, ele sunt prezente tot sub forma nuanţărilor şi grizărilor. Accentele de tente pure lipsesc cu desăvârşire. Senzaţia de lumină blândă şi caldă de vară care domină întreaga imagine a tabloului este dată de folosirea cu preponderenţă a amestecurilor de verde, care prin nuanţări succesive devine cald. Acest aspect coroborat cu unitatea valorică a redării registrului terestru, conferă întregului un acord armonic desăvârşit. Se vede cât se poate de limpede, că pictorul are ştiinţa travaliului pe paletă, a obţinerii prealabile a calităţilor pigmentare prin amestecuri multiple, conştiente, cu treceri rafinate de la o nuanţare la alta, care sunt apoi aşezate pe suportul picturii cu o pensulaţie atent dirijată, cu tuşe repetitive generatoare de ritmuri plastice subtile, realizate când cu penelul, când cu cuţitul de paletă. Dacă nu ar exista câteva tuşe liniare de contur, care să deseneze formele clădirilor şi a acoperişurilor, tentele cromatice atât de apropiate ar topi formele şi ar duce imaginea plastică într-un registru de reprezentare situat la graniţa nonfigurativului.

Toate aceste calităţi argumentative ale prezentei analize a imaginii plastice intitulată Panoramă băimăreană, creaţie semnată de pictorul Dan Băjenaru, se doresc a fi un îndemn întemeiat şi o invitaţie pentru iubitorii de artă băimăreni şi nu numai, ca pe întregul parcurs al lunii iulie să treacă pragul Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» pentru a se bucura de Pictură.

Dr. Ioan Angel Negrean

 

This entry was posted in Lucrarea lunii, Uncategorized and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *