Jenő MATICSKA (1885-1906), Peisaj (atribuire)

Considerat de mulţi ca fiind unul din cele mai promiţătoare talente „şlefuite” la Şcoala de la Baia Mare, Jenő Maticska s-a născut, a trăit şi a murit la Baia Mare, scurta sa existenţă derulându-se între 30 noiembrie 1885 şi 9 februarie 1906, destinul tragic curmându-i viaţa la două luni şi câteva zile după împlinirea vârstei de douăzeci de ani.

Fiul unui cunoscut tâmplar băimărean, Jenő Maticska a fost primul artist care s-a format integral în Centrul Artistic Baia Mare, începând studiul de foarte tânăr, încă din 1898. Este consemnat faptul că studiază cu Hollósy în 1900 şi 1901, ca apoi, din 1902 să continue studiile cu Károly Ferenczy, István Réti şi Béla Iványi Grünwald, fiindu-i remarcat talentul de toţi profesorii lui.

Debutul său artistic s-a petrecut pe când avea doar cincisprezece ani, în cea de a treia expoziţie deschisă de studenţii Şcolii Hollósy la Baia Mare în toamna anului 1900, iar în anul următor a fost premiat la o expoziţie organizată la Centrul Universitar din Cluj. Ajuns la vârsta majoratului, în anul 1904, când unii doar se gândesc în ce domeniu să-şi desăvârşească pregătirea, Jenő Maticska expune deja, la Salonul Naţional din Budapesta.

Ca urmare a faptului că s-a remarcat prin talentul său şi datorită sprijinului financiar obţinut din partea primăriei băimărene, în iarna dintre anii 1904 – 1905 pleacă într-o călătorie de studii la Roma, împreună cu Béla Iványi Grünwald.

După moartea prematură a artistului, creaţia sa este prezentă în expoziţiile retrospective din 1911, 1912, 1924 şi 1942. Muzeul de Artă din Baia Mare a organizat în anul 1972 o expoziţie retrospectivă cu cele mai cunoscute creaţii ale lui Jenő Maticska.

Jenő Maticska PeisajJenő Maticska Peisaj (atribuire)
Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Remarcabilul pictor şi prieten al artistului, Béla Czóbel, îl portretizează pe Jenő Maticska, lăsând posterităţii imaginea tânărului pictor materializată într-o imagine plastică de o frumuseţe şi expresie plastică de excepţie.

Mărturie a marelui său talent este şi lucrarea Peisaj care deşi nu este semnată şi datată, poartă cu sine amprenta puternicei personalităţi şi a talentului cu care era înzestrat pictorul băimărean, procedura de atribuire fiind astfel mult uşurată şi fără echivoc.

Imaginea tabloului prezintă în planuri succesive, de jos în sus, siluetele câtorva case ce se situează în lunca Săsarului, la poalele dealurilor piemontane, care deschid perspectiva munţilor semeţi cu crestele acoperite de zăpadă.

Compoziţia tabloului este interesant structurată, pictorul împărţind spaţiul tabloului în patru registre dispuse orizontal, unul peste celălalt, spaţii plastice care interacţionează firesc, natural, într-un raport echilibrat, armonic.

De jos în sus, avem un prim-plan orizontal, plat, un spaţiu îngust menit să susţină ca un soclu, greutatea formelor de relief reprezentate în următoarele două registre. Al doilea plan, cel piemontan, ilustrează şaua dealului, un spaţiu concav în care sunt inserate reprezentări plastice ale elementelor de arhitectură rurală şi ale vegetaţiei specifice zonei, o căldare ce susţine organic greutatea munţilor reprezentaţi în cel de-al treilea registru care urcă până în treimea superioară a spaţiului tabloului, acolo unde greutatea dispare, densitatea se rarefiază şi tensiunile suprafeţei se liniştesc, pentru că în acest registru îşi are locul reprezentarea cerului, a vibraţiei celeste, care în acest caz este una într-adevăr, acoperitoare, liniştitoare, divină.

Analizând lucrarea din punct de vedere cromatic, mi se relevă faptul că pictorul alege să „îmbrace” tabloul într-o dominantă cromatică rece, în care verdele şi violetul se subordonează albastrului omniprezent, ce se constituie în culoarea dominantă a spaţiului plastic, fiind prezent în frumoase nuanţări de albastru-violaceu şi multiple grizări rezultate din ruperea tentei cromatice, toate acestea „ţinute” în valori cromatice predominant închise şi mediu-închise, care „leagă” tentele şi dau unitate ansamblului plastic.

Pictorul ne îmbie prin traiectul tuşelor, să lecturăm tabloul începând de jos, de la baza lui, unde ne este sugerat un drum care înaintează spre centrul orizontalei care separă primul registru de cel de-al doilea şi unde se creează un prim centru de interes al compoziţiei. Aici verdele se contopeşte cu roşul în grizări generatoare de brun-roşcat şi verde-stins, ambele în valori suficient de închise pentru a nu tulbura armonia cromatică a jumătăţii inferioare a tabloului.

Lucrarea lunii septembrie 2014Lucrarea lunii septembrie 2014

Al doilea registru preia şi dezvoltă brunul-roşcat în pulsaţii valorice şi cromatice care preiau discret şi integrează treptat, organic, tente de albastru, la început rupte cu oranj, apoi nuanţate spre violet şi concomitent închise spre o valoare care să facă diferenţa între registrul al doilea şi cel superior, în care munţii sunt redaţi în grizări de albastru valoric mai deschise. Şi în acest registru se creează un centru de interes prin profilarea personalizată a unui deal în centrul imaginii, care parcă străpunge şaua dealului, făcând astfel legătura cu registrul al treilea unde pictorul mută accentul de pe cromatic pe valoric, albastrul fiind practic singura culoare folosită în redarea munţilor, orchestraţia fiind realizată prin folosirea multiplelor tonalităţi ale aceleiaşi culori. Folosind contrastul valoric dat de albul cu care este redată zăpada de pe crestele munţilor, pictorul delimitează registrul terestru de cel aerian şi mai creează un centru de interes deasupra şi mai la dreapta dealului – centru de interes, situat în registrul inferior.

Deasupra tuturor acestora analizate anterior, este pictat Cerul. Aici pictorul dă frâu liber talentului său realizând o tratare picturală de excepţie prin tuşe libere, jucăuşe, vibrate uşor cromatic prin grizări, când calde când reci, dar foarte apropiate valoric, de o savoare aparte, care fac deliciul privitorului iubitor de adevărate valori plastice.

Concluzionând, pot afirma că lucrarea Peisaj, atribuită lui Jenő Maticska este o adevărată lecţie de pictură care vine de la un foarte tânăr, dar foarte talentat pictor băimărean, ce face încă o dată şi prin această lucrare, restaurată recent de muzeul nostru, dovada marelui său talent, legitimând dacă mai era nevoie, valoarea de necontestat a Centrului Artistic Baia Mare.

 Dr. Ioan Angel Negrean

This entry was posted in lucrarea lunii 2014 and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *