Károly Ferenczy, Peisaj (atribuire)

Reprezentant de marcă al Centrului Artistic Baia Mare, pictorul Károly Ferenczy se naşte în anul 1862 la Viena şi moare în 1917 la Budapesta.

Începe să studieze dreptul şi economia, dar îşi întrerupe studiile dedicându-se carierei artistice. Studiul artei îl începe la München, dar îşi desăvârşeşte educaţia artistică la Paris, în cadrul Academiei Julian, între 1887 – 1889 şi în 1894.

Se stabileşte pentru patru ani la Szentendre – Ungaria (1889-1892), după care se mută la München, unde activează până în 1898. În 1895 îl întâlneşte pe Simon Hollósy şi în 1896 se alătură grupului de artişti care vine pentru prima dată la Baia Mare, fiind unul dintre cei mai importanţi artişti băimăreni, care contribuie nemijlocit la întemeierea coloniei permanente de pictură. Nu lipsit de importanţă este faptul că, pentru o perioadă, Károly Ferenczy îşi stabileşte reşedinţa la Baia Mare, realizând aici lucrări remarcabile ce îl fac cunoscut în viaţa culturală a capitalei maghiare, unde în 1905, este numit profesor la Şcoala de desen după model. Îşi mută definitiv reşedinţa la Budapesta, şi în 1907 este numit profesor la Şcoala Superioară de Arte Plastice.

Károly Ferenczy PeisajKároly Ferenczy – Peisaj
Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Károly Ferenczy reprezintă una dintre personalităţile de vârf din cadrul grupurilor de creatori care au definit profilul identitar al Centrului Artistic Baia Mare, el contribuind substanţial deopotrivă la edificarea colonismului permanent şi a Coloniei de artă din Baia Mare, respectiv la modelarea formulei stilistice de factură sincretică impresionist–postimpresionistă care avea să particularizeze specific pictura tradiţionalistă a Şcolii de la Baia Mare.
În 1898 este unul din cei 8 semnatarii ai unei petiţii în temeiul căreia Primăria băimăreană demarează în 1900 construirea atelierelor de creaţie din Colonia pictorilor. Pe de altă parte, în 1902 pune bazele fondării învăţământului artistic propriu-zis băimărean prin înfiinţarea Şcolii Libere de Pictură împreună cu Béla Iványi Grünwald, István Réti şi János Thorma. În cadrul acestei instituţii a desfăşurat o intensă activitate didactică, mai întâi în sezoane anuale complete (1902-1905), apoi aproape anual după 1905, pe durata sezoanelor de vară îndrumând şi făcând corectură atât pentru cursanţi băimăreni cât şi pentru coloniştii temporari recrutaţi dintre studenţii Şcolii Superioade de Arte Plastice de la Budapesta deplasaţi la Baia Mare pentru studii de vară în plein air. Notorietatea sa a făcut ca în anul 1911, la înfiinţarea Societăţii Pictorilor Băimăreni, să fie ales primul preşedinte al nou înfiinţatei societăţi, funcţie pe care o deţine până în 1917, fiind una din valorile artistice de prim rang, ce definesc perioada timpurie a Centrului Artistic Baia Mare.

Tabloul Peisaj, atribuit prin comparaţie şi analogie stilistică lui Károly Ferenczy în urma unei minuţioase operaţiuni de restaurare şi cercetare/identificare realizate de specialiştii acreditaţi ai firmei Cris Art Total Impex din Bucureşti, prezintă cadrul natural al unui deal băimărean într-o zi luminoasă de vară, când lumina puternică este preluată de vegetaţie în procesul de fotosinteză şi când desişul frunzelor desenează, prin umbra proiectată pe pajiştea luminată de soare, contururi puternice scoase în evidenţă de pictor prin contraste valorice duse la extreme.

În treimea superioară a cadrului tabloului, pictorul reprezintă cu tuşe lungi, orizontale, cerul alb – albastru, ce ocupă mai puţin de o treime din suprafaţa totală a lucrării, cer, care este delimitat de coama dealului printr-un desen clar, realizat prin folosirea unui contrast valoric puternic, formând astfel un contur particularizat cu aspect „traforat”.

Lucrarea lunii iulie 2013Lucrarea lunii iulie 2013

Registrul terestru ocupă mai mult de două treimi din suprafaţa lucrării şi este structurat în două mase compoziţionale care împart imaginea ansamblului în trei straturi suprapuse orizontal, din care cel median ocupă o suprafaţă mai mare depăşindu-le pe celelalte două atât din punct de vedere al întinderii cât şi din punct de vedere al intensităţii cromatice.

Masa mare a vegetaţiei din registrul median, redată prin frământări de tuşe mărunte de verde închis, creează un conglomerat volumetric care constituie osatura ce ţine legată compoziţia, având filonul principal de la stânga la dreapta pe coama clar desenată a dealului.

În zona centrală a compoziţiei, din masa compactă de verde ce profilează orizontul, se detaşează un pâlc de copaci, la fel de verzi, dar redaţi de pictor în tuşe mai mari, clar delimitate, prilej de joacă picturală prin ruperea repetată şi gradată a tentei de verde şi prin fragmentarea ritmată a valorilor de închis, deschis şi foarte deschis, plasând exerciţiul pictural în paradigma post-impresionismului.

Tot aici, într-un raport care aminteşte de „secţiunea de aur” se poziţionează şi se profilează un trunchi de copac uscat, care, prin unicitatea sa, se constituie în centrul principal de interes al compoziţiei.

Prim-planul, situat în registrul inferior, este lăsat liber, fără elemente particulare, o coastă luminată a dealului fiind prilej pentru pictor de a-şi exersa virtuozitatea tuşelor în dialoguri de verde şi ocru cărămiziu.

Pentru că lucrarea îşi dezvăluie în sfârşit aceste remarcabile calităţi picturale ca urmare a recentei sale restaurări, după ce a petrecut în depozitele muzeului mai multe decenii de existenţă anonimă sub paternitatea unui „autor necunoscut” vă invităm să o descoperiţi în toată splendoarea ei prin expunerea în cadrul programului Lucrarea lunii, pe parcursul lunii iulie a acestui an.

Dr. Ioan Angel Negrean,
Şef Departament Dezvoltare–Conservare Patrimoniu

This entry was posted in lucrarea lunii 2013 and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *