Liviu Suhar (n. 1943) – Memoria pământului

MOTTO:

Cum altfel aş putea numi în sensul cel mai larg al cunoaşterii, opera de artă dacă nu ca reprezentând transfigurarea unui crâmpei de realitate cu mijloacele şi instrumentele specifice unui limbaj de comunicare interumană. Nu ştiu când am devenit conştient de profunzimea mesajului acestui fapt, dar ştiu că viaţa mea a gravitat în esenţa ei, în jurul acestui adevăr. Pentru mine realitatea nu semnifică doar cadrul material la care îmi raportez existenţa fizică ci ea reprezintă camera tezaurului ce adăposteşte idei, vise, aspiraţii şi infinite sugestii pentru transfigurarea lor în opere de artă.

pictor Liviu Suhar

 Liviu Suhar s-a născut la data de 17 februarie 1943, în satul Iacobeni din judeţul Suceava. A făcut studii la Liceul de Arte „Octav Băncilă” din Iaşi (1957-1962), apoi la Facultatea de Arte Plastice şi Decorative din cadrul Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca (1962-1968), la clasa profesorilor Aurel Ciupe şi Petru Abrudan. A urmat ulterior stagii de studii şi cercetare ştiinţifică în diferite universităţi europene din Spania (1993, 1995, 1997, 2001), Franţa, Italia, Grecia, Austria, Germania, Belgia etc. Este cadru universitar la Facultatea de Arte plastice, Decorative şi Design din cadrul Universității de Arte „George Enescu” din Iaşi.

Pesonalitate artistică puternică şi distinctă în arta românească, Liviu Suhar s-a impus prin creaţia sa prolifică, dar mai ales prin stilul său personal inconfundabil şi prin viziunea sa unică. La Liviu Suhar, lumea materială reprezintă rezervorul de motive pe care artistul şi le-a însuşit într-un mod absolut personal şi pe care acesta le foloseşte ca pretext pentru figurarea unor stări şi trăiri emoţionale cenzurate de raţiunea conştiinţei existenţiale.

Liviu Suhar Memoria pamantuluiLiviu Suhar – Memoria pământului
Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Lucrarea Memoria pământului face parte din donaţia de picturi ale lui Liviu Suhar făcută în 2010 către Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» şi datează din 1987. Prin felul în care pictorul scenografiază şi modifică datele realităţii naturale ne face să ne gândim la suprarealişti, însă prin  atmosfera tabloului şi prin puternica subiectivare sugerată de importanţa spaţiului şi relaţiile dintre motive ne aminteşte de metafizica lui Giorgio de Chirico, la fel cum naturile sale statice cu obiecte transfigurate ne evoca picturile lui Giorgio Morandi.

Declinarea golului înspre interiorul personajului, dirijată foarte clar de direcţia mâinilor ne sugerează invitaţia de a privi spre interiorul său, al nostru, ca după o cortină care se trage între lumea interioară şi cea materială. Prezenţa noastră, relaţia noastră cu lumea se desfăşoară prin această uşă, care filtrează realitatea prezentă şi trecută. Natura materială este preluată şi redată nealterată.

Memoria individuală şi memoria colectivă sunt, în cele din urmă, realităţi ale trecerii formelor şi imaginilor materiei prin conştiinţă. Filtrarea imaginii prin sensibilitatea metafizică a artistului, epurarea de detaliu inutil, lipsa particularizării identitare a motivelor ne trimit înspre atemporal şi universal.

Memoria pământului este o imagine surprinzătoare, căreia pictorul îi refuză descrierea în datele realului imagistic pasager şi limitat de logica derulării informaţiei vizuale relevate în limitele relaţiilor elementelor sale concrete. El pleacă de la relevaţia datelor efemere primite pentru a ajunge la revelaţia permanenţei înţelese.

Lucrarea lunii februarie 2014Lucrarea lunii februarie 2014

O prezenţă la limita dintre matere şi energie pare a fi  acest personaj-memorie, decupat pe fundalul peisajului auster, un peisaj universal. Aceeaşi materialitate cu care personajul se investeşte prin saturaţia culorilor o găsim şi în atmosfera peisajului. Aerul este aproape material. Contrastul valoric din fundal şi valoraţiile termice ne plasează în faţa perspectivei acestui peisaj auster în care pătrundem dincolo de deschiderea personajului.

Claritatea imaginii şi simplitatea compoziţională ne determină percepţia imediată şi nemijlocită.

Artistul este misionarul care este chemat să răspundă nevoii de împărtăşire a miracolului existenţial, prezenţa umană se materializează prin plăsmuirea plastică ale unei imagini care se vrea a fi capabilă să încorporeze şi să conjuge materia cu memoria şi conştiinţa de sine. Este o imagine a permanenţei, a unei stranii trăiri ale unei conştiinţe artistice.

Viziunea lui Liviu Suhar încorporează imaginile lumii, transfigurarea lor exprimând ideile pictorului, asocierile şi ansamblarea dezvăluind mesajul lor profund. Artistul, dincolo de implicarea la nivelul contemplaţiei pasive ne invită la meditaţia filosofică din spatele aparenţelor lumii fizice asa cum ea ni se relevă la prima şi simpla observaţie.

                                                           Consultant artistic dr. Dorel Topan

This entry was posted in Lucrarea lunii, lucrarea lunii 2014 and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *