Lucian Grigorescu (1894-1965) – Bucătăreasa

Grigorescu Lucian «Bucatareasa» (1922)

 

Pictorul Lucian Grigorescu s-a născut la Medgidia în 1 februarie 1894 și a trăit până în 28 octombrie 1965, când a încetat din viață la București. Între anii 1912 – 1915 a studiat pictura la Școala de Arte Frumoase din București cu G. D. Mirea și Gabriel Popescu. Din cauza războiului a întrerupt studiile pe care le-a reluat apoi între anii 1918-1920. Există mărturii că în acest ultim an al studiilor din țară (1920), Lucian Grigorescu a fost prezent împreună cu alți colegi la Baia Mare în colonia studențească bucureșteană, efectuând studii de desen și pictură în cadrul Școlii Libere de Pictură sub îndrumările și corecturile profesorilor Ipolit Strâmbu și János Thorma. Pictorul și-a continuat formarea sa artistică la Roma (1921-1923) și la Paris (1924). Încă de tânăr s-a integrat în mișcarea artistică din țară unde a participat la Saloanele Oficiale din București, la manifestările expoziționale organizate de Tinerimea Artistică, Grupul nostru și altele. La vârsta de cincizeci și patru de ani (1948) Lucian Grigorescu a devenit membru corespondent al Academiei Române și cu un an înainte de a muri (1964) i s-a acordat titlul de Artist al Poporului.

Eugen Schileru spunea despre Lucian Grigorescu: „Este unul din acei oameni, mereu mai rari, care par a iradia, fără întrerupere, o vitalitate fascinantă, cuceritoare, ca și cum, printr-un proces misterios, numai în ei viața ar fi ajuns să atingă o concentrație și o intensitate absolut excepționale. Acest dobrogean rămâne atât prin comportamentul cotidian, cât și prin pictura lui un meridional complet și fără impurități.”

Bucătăreasa este o operă de tinerețe a pictorului care la acea vreme avea douăzeci și șase de ani și era beneficiarul unei burse la Roma. Lucrarea este realizată în tehnica ulei pe carton și din anul 2010, printr-o inspirată achiziție de la o casă de licitații din capitală, îmbogățește patrimoniul Colecției de pictură a muzeului nostru. Datorită frumuseții intrinseci a picturii și a importanței ei în contextul argumentativ al evoluției picturii din «Centrul Artistic Baia Mare», lucrarea și-a găsit la scurt timp un binemeritat loc în expoziția permanentă Repere europene între tradiții și inovații.

Imaginea plastică a tabloului este dominată de reprezentarea motivului antropomorf feminin „figură întreagă” prezentată din profil, așezată pe marginea unei somiere într-un interior sărăcăcios, în ipostaza specifică femeii care muncește la pregătirea zilnică a mâncării. Cadrul interiorului este aproape un gros-plan. Pe lângă reprezentarea personajului feminin, tabloul mai cuprinde un taburet pe care este așezat un vas metalic de bucătărie cu formă semisferică, o porțiune a unei uși și un fragment de perete pe care se profilează o fereastră îngustă. Modul în care sunt dispuse toate aceste elemente constitutive ale imaginii plastice definesc tipologia organizării compoziției ca fiind una „deschisă” pe toate laturile picturii. La organizarea spațiului pictural din punct de vedere al mișcării, definitorie este dispunerea personajului în forma literei „S” pe traseul diagonalei descendente stânga sus – dreapta jos. Imaginea personajului este completată de un întreg eșafodaj de linii, când verticale, când orizontale, care generează o structură liniară rectangulară. Toate acestea însumate, definesc caracterul „static” al compoziției. Centrele majore de interes prezente în spațiul plastic sunt patru: portretul, mâinile, vasul și fereastra. Pornind de la portret, privirea coboară pe un traseu semicircular până la mâini, apoi își schimbă direcția care devine ușor ascendentă până la vasul metalic, după care se verticalizează și iese din cadru prin partea dreapta-sus a tabloului, pe un traseu ce desenează o spirală care pornește din zona portretului și care are rolul vădit de a dinamiza structura compoziției. Mai există un centru secundar de interes (pantofii personajului) aflat în afara celor patru enumerate anterior. Acesta este amplasat adiacent, în afara „spiralei” și are în compoziție un rol contrapunctic. Toate centrele de interes sunt evidențiate cu preponderență prin accente de tușe generatoare de vibrații cromatice și valorice, care prin dispunerea lor în câmpul vizual al tabloului generează un necesar și important echilibru în spațiul compozițional.

O analiză din punct de vedere al structurării maselor valorice din compoziție reliefează situarea ansamblului pictural în marea lui majoritate într-o zonă a valorilor medii. Există totuși câteva tente în tonalități mai închise, folosite de pictor în partea stângă la redarea personajului și în partea dreaptă la redarea peretelui care este mai închis și se găsește în contrast valoric cu deschisul folosit la redarea fereastrei. Desăvârșitul simț al echilibrului compozițional de care dă dovadă pictorul, este din nou pus în valoare prin dispunerea zonelor valorice închise și deschise în ansamblul mediu-valoric al tabloului. Prin tonurile valorice multiple și prin modul personalizat de tratare a formelor în culoare, prin folosirea tușelor libere, dezinvolte, ce crează o savuroasă vibrație picturală a ansamblului, Lucian Grigorescu își pune în valoare puternica expresivitate plastică ce-i caracterizează încă de timpuriu pictura. Chiar dacă în această perioadă, cromatismul exacerbat nu este încă dominant în creația pictorului, tușele libere pline de energie ce se manifestă cu o frenezie tipic latină, denotă imensa lui plăcere de a picta. Tonurile de albastru care dau tonalitatea de ansamblu a imaginii, se încălzesc treptat prin subtile treceri gradate, realizate atât pe paletă dar și direct pe suportul picturii, prin ruperea succesivă a tentelor de albastru, care trec cu dezinvoltură înspre tonuri de oranj și în diverse ocruri derivate. Cu toate aceste treceri și interferențe coloristice repetitive, ansamblul cromatic al picturii rămâne în permanență proaspăt și vibrat, fără ostentație.

Bucătăreasa lui Lucian Grigorescu este o extraordinară demonstrație aplicată de virtuozitate picturală de sorginte postimpresionistă, în care armonizarea cromatică a complementarelor albastru-oranj este „distilată” până la esență și în care albastrul este dominant fără a subjuga oranjul, într-o armonie vie, vivantă și vibrantă deplin lipsită de ostentația tentelor pure.

dr. Ioan Angel Negrean

 

 

 

 

Lucian Grigorescu la Baia Mare, 1920
This entry was posted in Lucrarea lunii, Lucrarea lunii 2017 and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *