VINCZE EDIT – Colivia (1978)

M. Vincze Edit s-a născut în localitatea Iara, jud. Mureş în 1948. A terminat Institutul de Arte Plastice Ion Andeescu din Cluj – Napoca în 1969. Cea mai mare şi relevantă parte a creaţiei sale artistice a desfăşurat-o la Baia Mare, unde s-a stabilit după terminarea studiilor şi a locuit până în 1988. A fost căsătorită cu pictorul György  Madarassy. A avut expoziţii personale la Braşov, Satu Mare şi Baia Mare. A fost o prezenţă activă la expoziţiile de grup organizate la Baia Mare, dar şi la Bucureşti, Cluj-Napoca, Budapesta, Gyula, Ivanofrancovsk. Are lucrări în colecţia Muzeului Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» şi în colecţiile Muzeului Naţional al României din Bucureşti.

Lucrarea Colivia din 1978 a intrat în colecţiile muzeului băimărean prin achiziţie fiind evaluată la vremea respectivă de Comisia judeţeană de specialişti.

 

VINCZE EDIT – COLIVIA (1978)

O atmosferă tristă, susţinută de tonurile reţinute de brunuri, domină atmosfera pe care lucrarea o degajează. Artista foloseşte un inventar de motive, capabil să transmită sentimene de îngrădire, de tristeţe, de însingurare. Atât elementele motivistice, dar mai ales relaţionarea lor într-o schemă compoziţională – în acelaşi timp narativă dar şi lirică, metafizică – tabloul evidenţiază mai degrabă un spaţiu al înstrăinării de o anume realitate concretă, recognoscibilă în ambianţa lumii reale.

Traseul de descifrare este unul uşor incomod, invers decât în mod normal, de la personajul feminin din stânga jos, la masa cu colivie, marionetă, spre partea superioară sub bolta sub care este descrisă strada, o uşoară stare de disconfort al personajului se transmite astfel prin schema compoziţională către privitor.

Personajul principal, cel feminin (poate autoarea însăşi) este plasat în ambiguitatea limitei dintre exterior şi interiorul marcat de bolta care în partea superioară închide compoziţia. Orientată spre mijlocul tabloului dar plasată în partea stângă, ca o concluzie, dar totodată ca element principal, tânăra femeie este înfăţişată cu chipul trist, cu privirea în gol, în tonuri deloc vivace. Coafura sa şi rochia renascentistă evocă atemporalitate. Pe masa din faţa sa, o colivie cu o pasăre închisă  sugerează limitarea libertăţii spiritului uman.

Lângă colivie, pe masă, câteva mici volume care seamănă cu jucăriile din lemn pentru copii sunt pregătite pentru un joc auster.  În stânga, o marionetă este manevrată de un personaj din afara tabloului. Suntem victime ale manipulării colective, lucru subliniat prin această marionetă. Cu atât mai mult cu cât, având în vedere anul în care a fost executat tabloul: 1978, ne putem gândi la limitarea libertăţii de mişcare şi exprimare a individului în regimul comunist. În jumătatea superioară, sub bolta care apasă peste strada, ce mai degrabă coboară decât urcă, pe o diagonală abruptă de la dreapta la stânga, sunt înşirate clădirile austere, monotone, pustii.

Clădiri lipsite de orice ornament, de orice scop arhitectural estetic, destinate strict habitării, sunt la fel de goale ca şi strada, ca şi sufletul personajului feminin proiectat pe fundalul străzii cenuşii. Poate că avem de a face cu o ars poetica a artistei M. Vince Edit. O curajoasă luare de atitudine prin artă, o prezentare a sentimentului generat de regim, cel al însingurării individului.

Au existat diverse forme de eludare a unei direcţii care încerca să impună artiştilor o anumită orientare ideologică. O bună parte din artişti, pentru a eluda directivele de creaţie ale realismului socialist au recurs la abordarea subiectelor istorice sau de inspiraţie etnografică, subiecte bine tolerate, ba chiar agreate de regim. Anii ’80 urmau să fie dominaţi de o formă a neoexpresionismului.

Mare parte a artiştilor anilor ’60, ’70, ’80 ai secolului trecut, ca protest la directivele politice care încercau să impună o artă dedicată regimului, partidului comunist şi conducătorului, au recurs la compoziţii alegorice. Dintre aceştia face parte şi Vincze Edit. Metafora a fost una dintre căile prin care artiştii au reuşit să încifreze mesaje de cele mai multe ori ambigue sub pretextul evocării experienţelor  şi trăirilor individuale aşa cum erau ele prezentate în faţa cenzurii.  Descifrăm însă, cu mare claritate afirmărea unui protest împotriva manipulării şi îngrădirii libertăţilor de expresie.

dr. Dorel Topan

This entry was posted in Lucrarea lunii and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *