Hugo Mund – Dealuri băimărene

Dealuri băimărene, o achiziţie nouă a muzeului nostru, este un peisaj cu dimensiunile 74 x 96 cm, realizat de Hugo MUND (1892 – 1961), un reprezentant de seamă al picturii din «Centrul Artistic Baia Mare», care a activat aici între anii 1913 – 1930.

Mund Hugo, Dealuri băimărene
Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»

Spre deosebire de celelalte lucrări aflate în colecţiile muzeului nostru, acest peisaj surprinde, în primul rând, prin direcţionarea paletei spre un registru cromatic des întâlnit în pictura «Centrului Artistic Baia Mare» şi mai puţin în cea a pictorului, în care verdele domină cea mai mare parte a suprafeţei tabloului, fiind prezent în multiple nuanţări, tonalităţi şi grizări, care fac deliciul privitorului.
Structurat pe trei registre orizontale, din care două sunt terestre, formate de spaţiul plan de dinaintea dealului, apoi dealul propriu-zis şi unul aerian, mai îngust, unde norii alburii se înghesuie agitaţi de mişcarea aerului.
Pictorul ne propune o „citire” a lucrării de jos în sus, intrarea în spaţiul compoziţional, putându-se face din dreapta-jos, pe direcţia de înaintare a cărării care coboară apoi într-o vale mică şi îngustă unde e posibil să curgă apa limpede a unui pârâu. Aici, pictorul sugerează prin două tuşe, una de roşu şi alta de alb, prezenţa a două personaje care abia se zăresc şi care înaintează spre stânga imaginii pe traseul care părăseşte, la un moment dat, spaţiul tabloului şi ne îmbie să reintrăm în spaţiul plastic, puţin mai sus, pentru a urmării, de data aceasta de la stânga spre dreapta, frumuseţea şi personalitatea liniei care „desenează” coama dealului şi ne reliefează minunata formă natural-tronconică a unui deal băimărean, ce se constituie, de fapt, în elementul principal şi central al compoziţiei tabloului.

Lucrarea lunii februarie 2012

Având în vedere cele afirmate anterior, se naşte fireasca întrebare; de ce în titlul tabloului se foloseşte pluralul şi nu singularul? Răspunsul îl dă autorul lucrării prin modul în care lasă deschisă compoziţia tabloului atât la stânga, unde se profilează terminaţia dealului anterior motivului central, cât şi la dreapta, unde apare ferm conturul în urcare al dealului următor. Această continuitate justifică alegera titlului, pe de o parte şi ilustrează în mod plastic alternanţa deal – vale, specifică spaţiului mioritic.
Revenind la motivul central al lucrării, peste care am trecut prea uşor în prezenta analiză, pot afirma că aici pictorul face dovada măiestriei sale picturale prin: folosirea nuanţărilor de verde, de la verde-gălbui până la verde-albăstrui, în multiple şi frumoase ipostazieri, apoi prin orchestrarea pe verticală a tonalităţilor deschise, intermediare şi închise ale verdelui vegetal, susţinute toate acestea de accente calde de roşu-rupt, sienă şi ocru.
Prezenţa omului este şi ea reliefată aici, în relaţia firescă cu natura, prin evidenţierea prin contrast cromatic a acelor zone de pe suprafaţa dealului care scot în evidenţă muncile agricole specifice anotimpului ilustrat, precum şi prin poziţionarea pe coama dealului, în partea stângă, a unei mici case ţărăneşti străjuită de doi arbori înalţi, care prin contrast valoric crează un mic, dar important, centru de interes al compoziţiei lucrării.
În concluzie se poate afirma că noua achiziţie se bucură de toate ingredientele necesare pentru satisfacerea deliciul privitorului iubitor de frumos şi completează în mod fericit colecţia de artă a muzeului nostru.

dr. Ioan Anghel Negrean,

muzeograf